Profil. Poveste. Personaj: Alexandru Ciubotariu

Degetele lui Ciubi aleargă pe hârtie, împreunate pe corpul creionului moale, albastru. Din vârful lui se frâng linii şi se ivesc cerculeţe, rânjesc danturi inegale şi se ivesc ţeste pătrate cu priviri nuştiucum. Personajele, arătările, capetele acestea mega se sprijină pe trupuşoare anemice, par că ies din tomberoane sau televizoare şi strănută a altfel. Se umplu de pistrui portocalii de highlighter bun şi capătă cute de piele din linere fine.
Pe pagini sau pe ziduri, Pisica Pătrată pune stăpânire în felul ei propriu. Nu dă buzna peste ochiul tău, ci se înşurubează ferm, ca o rudă plăcută venită într-o vizită lungă. Tacticos. Ăsta e cuvântul pe care îl căutam. În ciuda harababurii din aspectul ei, variat şi jucat la infinit, Pisica Pătrată e tacticoasă. Şi miniaturală, sticker lipit pe vreun oculus de clădire ruginit şi uitat, şi lăbărţată pe metri pătraţi de faleză. Pisica e clar pisică, fără doar şi poate. Da, bălţată ca o vacă, poate. Da, tâmpă ca Homer Simpson, de ce nu? Da, verzuie şi prelinsă ca un Flubber însufleţit, ştiu şi asta. Dar agilă şi deşteaptă, cum se urcă ea până în vârful blocurilor de pe Calea Griviţei şi cum îşi face culcuş acolo unde pereţii sunt mai urâţi, iar peisajul mai scorojit. O asemenea intuiţie e de aşteptat numai de la cineva care cade mereu în picioare.
Când nu hăpăie colţuri uitate de metropolă, Pisica hăpăie arhive. Aşa e ea, nesătulă. Scotoceşte pe unde numai ea ştie şi dă la iveală comori ascunse în benzi desenate, amintiri îngropate ale unor copii care n-au avut încotro şi s-au făcut oameni mari. Le inventariază, le sistematizează şi le dă mai departe, pentru că ea, Pisica, profund pre-adolescentă în sinea ei, ştie că e nevoie doar de un bobârnac de imagine pentru ca oamenii mari să zâmbească şi ei a copii. Din nou.
Se spune despre pisici că au şapte vieţi. Pisica noastră Pătrată are şapte ocupaţii. Concomitent. (Se) desenează pe pereţi, (se) ilustrează prin reviste şi vizualuri de evenimente, (se) inventează în mediu virtual, (se) dă la iveală colecţii vintage, (se) joacă în variante noi de poveşti vechi şi (se) propune, cel mai nou, un Muzeu al Benzii Desenate. Ubicuitatea ei benignă salvează Bucureştiul de morga unui oraş înţepenit în mimica de om mare. Caut-o. Uită-te după ea. Dă-i atenţie. E peste tot. Chiar şi când conduce degetele lui Ciubi pe coala de hârtie, împreunate pe corpul creionului moale, albastru. Pisica asta e ideală. No feeding, no fussing, no fur. Just fun.

TVR Cultural
duminică, 19 iunie 2011, 16:45 / joi, 23 iunie 2011, 23:30 / vineri, 24 iunie 2011, 10:00