ciuBLOGtariu: ianuarie 2006

31 ianuarie 2006

Lewis Trondheim

Lewis Trondheim este castigatorul marelui premiu al orasului Angoulême la salonul BD Angoulême 2006 ... va fi o editie mare in 2007 cand el va fi presedintele salonului.

intalnire cu filmul de animatie japonez

Ambasada Japoniei in RomaniaArhiva Nationala de FilmeCinemateca RomanaJapan FoundationUNATC "I.L. Caragiale"prezinta
Intalnire cu filmul de animatie japonez
JOI, 2 Februarie 2006Cinemateca Romana(Sala Jean Georgescu, str. Eforie 2)ORA 18:00 Conferinta "Anime-ul japonez de astazi" sustinuta de producatorul japonez de film de animatie Masao Maruyama.
Metropolis (Japonia, 2001, 113min)Regia: Rin TaroScenariul: Katsushiro Otomo, Osamu TezukaProducator: Madhouse
VINERI, 3 Februarie 2006UNATC "I.L. Caragiale"(str. Matei Voievod 75-77)Vizita lui Masao Maruyama la UNATC si intalnire cu studentii si profesorii Facultatii de Film.
Cinemateca Romana(Sala Jean Georgescu, str. Eforie 2)ORA 19:00TOKYO GODFATHERS (Japonia, 2003, 92min)Regia: Satoshi KonScenariul: Satoshi KonProducator: Madhouse
La toate manifestarile intrarea publicului este libera.

de pe feeder.ro via otaku

23 ianuarie 2006

povestea despre eu in argonaut

povestea despre eu, des. Alexandru Ciubotariu, ed. HARDCOMICS, 2005 - 18 lei. Cel de-al patrulea album al tanarului artist(nascut 1979!) Alexandru Ciubotariu reuneste 3 povestiri BD: Creatorul de BD, sc. Eduard Pandele si Alexandru Ciubotariu, Case!, sc. Danut Ungureanu si Victimile Novei sc. Jean Lorin Sterian. Prima povestire, cea mai elaborata grafic si narativ, defineste intr-un fel crezul artistic al autorului: "Esti mort cand ai incetat sa mai crezi!", "Esti mort cand nu-ti mai esti credincios tie insuti!", "Esti viu atata timp cat ceea ce creat este viu!". Albumul a aparut in excelente conditii tipografice, alb-negru dar cu incursiuni de culoare si cu coperti rabatabile.

articol din Argonaut numarul 7 ianuarie 2006 periodic de informatii si analiza a benzii desenate; 24 de pagini cu recenzii de albume, reviste si carti despre si cu benzi desenate,articole despre anul BD 2005, expozitia Manga de la cluj, portret de autor bd, dosarele paraliteraturii, un intreresant interviu cu Marga Stefanescu autoare BD din perioada celui de-al doilea razboi mondial, stripuri de Ciubi.

20 ianuarie 2006

povestea despre eu in "ziarul de duminica"

Punctul şi lumea de dincolo

Un album(aş) de benzi desenate, admirabil imprimat şi machetat, cu preţ mare (18 lei), dar meritându-şi-l cu prisosinţă, câtă vreme nu este un volum destinat publicului larg, nu doreşte să facă prozelitism şi are pagini (inclusiv coperta cu manşete) tipărite în policromie, este "Povestea despre eu", cel de-al patrulea din seria Hardcomics a editurii cu acelaşi nume, "prima editură independentă de bandă desenată din România". Că este dirijat, precum întreaga colecţie, către "connaisseurs" şi că respiră aerul rarefiat al underground-ului, se poate pricepe şi din semnăturile de autor ale primelor două apariţii: Roman Tolici şi Matei Branea. Primul, un incandescent pictor şi grafician, straniu vizionar şi desăvârşit meseriaş, cu o prezenţă din ce în ce mai susţinută şi mediatizată pe simezele bucureştene, cel de-al doilea - părintele lui Omulan, un personaj iconoclast, cogitând strident şi porcos pe teme dintre cele mai profunde, prezent deja în sălile de expoziţie şi în memoria unui public care adoră ca idolii să-i fie excomunicaţi (una dintre excomunicări, ignară şi pripită, a fost oferită, cu ani în urmă, chiar în paginile ziarului nostru).
Să revenim însă la #4. Un album semnat de Alexandru Ciubotariu şi care, în afara aventurii titulare, mai conţine un "Extra Special Supliment", cu trei rămurele: o scurtă BD, "Atenţie Case!", la limita dintre haz şi angoasă, o alta şi mai scurtă, cu un oligo-scenariu semnat de Jean Lorin Sterian, şi, în sfârşit, o suită de excerpte grafice, probe de măiestrie stilistică şi de varietate expresivă ale lui Ciubi (Alexandru Ciubotariu), un artist căruia îi dorim să ne răsfeţe nu doar din paginile unor tipărituri, ci şi de la înălţimea unor simeze prestigioase. Scenariul poveştii principale ("Creatorul de BD"), scris la două mâini (graficianul & Eduard Pandele), este o amară artă poetică, nu atât isteaţă în sine, cât subtil acordată disponibilităţilor şi elanului grafic al desenatorului. Un soi de trambulină de cuvinte, măruntă în sine, dar care, îmbrăcată în grafismele îngândurate ale lui Ciubi, devine o rampă de lansare spre ceruri metafizice. Personajul principal (autorul de BD) primeşte vizita unui reporter (?), o apariţie efilată şi sumbră, care-i propune să alcătuiască împreună un material omagial. Autorul îşi trece în revistă opera: personajele debutului, bine-vândutul căţelandru albastru Zib, cel care a făcut gloria unui ziar central până în momentul în care a fost socotit indezirabil politic, şi mai ales, mai ales punctul, acea pată minusculă prezentă în toate planşele desenatorului, marasmul începutului şi sfârşitului, locul pe care autorul îşi pierdea mai mult timp căutându-l decât desenându-l. Intervievator şi intevievat îşi dau seama că opera, vai, este totuna cu viaţa autorului, nici mai mult, nici mai puţin, şi că punctul, fiinţa aceea mică şi neagră precum viitorul, în momentul în care este aflată, absoarbe totul în ea şi se transformă într-o uşă spre lumea de dincolo. Restul nu e decât tăcere desenată.

articol de Daniel Nicolescu aparut in ziarul de duminca(suplimentul de cultura al ziarului financiar) in numarul din 20 ianuarie 2006.

17 ianuarie 2006

reactii la "povestea despre eu"

Povestea despre Eu, Lemurianul prezumtiosUnde, daca aveti rabdare, veti afla si ceea ce va inchipuiti ca ar spune ascutitul cronicar Personaje: A.C., Alexandru, Alex, Ciubi, Ciubieu, Eu, Autoru et. Comp, Eutoru s.c.l, Ale©su s.r.l., Ciubotareu, s.a.*
Fiind o aparitie neobisnuita, nuvela grafica a lui A.C. se poate citi critic in multe feluri. 1. Pentru un autor tanar de benzi desenate, pare un teribilism acest „testament”: Eu, batran, dand un interviu si evocand viata si opera lui. Dar nu e! Ghinionul lui Alexandru este ca e varstnic, prin activitatea in ale desenului si ale desenului pe banda, mai ales! Tentatia asta de a incheia cu o varsta (care este copilaria prelungita a benzilor desenate in Romania) ii incearca pe multi autori - copii fara leac si fara varsta, care sunt propriile personaje, nu doar „figuranti” (cum aparea Hitchcock in filmele lui), si nu din narcisism cum ar fi prima impresie! Este tentanta SERIOZITATEA abordarii povestii despre sine; care ar cere astfel o privire atenta, altfel decat cea aruncata unor povesti cu Mickey sau cu Pokemon! NE distribuim in propriile creatii, ne expunem, ne bedeficam, pentru a da seama prin patimile noastre de o arta care este si populara si actuala si cu titluri de noblete perpetuate din artele clasice… Nu mai este un teribilism, ci un manierism (limitativ si el) al unui grup, moment, spatiu. Gloria sau/si recunosterea vin dupa moarte, nu? Il amintesc pe Jean-Lorin Sterian, scriitor moroi, care i-a fost lui Ciubi si scenarist ad-hoc, cu "Postumele" lui: "In Romania cel mai bine o duc scriitorii morti. O mare parte din ei sint acum in manuale si, daca in timpul vietii nu au avut barba, o capata cu ajutorul pixului de la scolarii plictisiti. Pentru ca au murit la timp, nu au apucat sa se faca de ris intrind in politica sau, daca au facut-o, intervine zicala despre morti numai de bine. Acestor indivizi li se consacra colocvii, revistele le dedica numere aniversare, operele lor sint reeditate in tiraje minuscule dar suficiente, iar criticii le mingiie opera cu penita, subliniindu-le coloana aproape dreapta din anii lui nea Ceasca. In Romania e inca bine, ba chiar confortabil, sa fii Arghezi, Sadoveanu, Preda sau chiar Ienachita Vacarescu. Cel mai bine o duc, ca intotdeauna, Caragiale si Eminescu. Nu trece o zi fara ca cineva sa le pomeneasca cu veneratie numele. In Romania, cel mai prost o duc scriitorii autohtoni, tineri si vii." (Despre bucuria de a fi negru) Moartea anuntata a eroului-autor, Eu, atrage un cioclu-ziarist care-l ia la intrebari pe acesta pentru realizarea unui reportaj. Povestea lui Eu incepe in 1994, cand incepe sa existe public, printr-o „mentiune”. Apoi, tot modest, dar public, lanseaza un album intr-o „debara”. Mai departe, apare un personaj de sine statator, care se VINDE bine. Urmeaza alte si alte personaje care-l vor reprezenta public si care-i vor alimenta si marca existenta. Autoru este recunoscut, asadar. Eu, autor si erou, e singur. Singuratatea unicitatii sau singularitatii? Este orgoliul sau disperarea…Ale©sului? Eu este un personaj lamentabil si lamentos, trist si Tristus, imbatranit si batran, o pocitanie expirata care nu… inspira altceva, si care, evident, nu se va vinde bine. Si musai sa dispara! Si ultima sa "expozitie este de un... exibitionism senil si respingator. PUNCT! Dar Povestea lui Ciubotareu nu se termina nici aici: PUNCTUL (Omul Negru-n gogoloi) se razbuna! Intr-un soi de insurgenta deja vue, Personajele il nemuresc pe Eutor. Incifrarea continua.Abisal. Sa fie aici vorba de implanturi pandelice? Punctul ii deschide Eutorului calea spre adancimi insondabile (din pacate: de aici putea incepe o poveste, dincolo de prag, de oglinda, de poarta etc), dupa parcurgerea acestui reportaj-poveste-BD, invitandu-ne parca, pe cei la fel de orgoliosi si disperati sa-l urmam pana la ULTIMUL dintre cei ce ar veni sa vina…ULTIMUL care, normal, frumos, grijuliu, va inchide usa. Tentatia de a-l urma e mare, cum spuneam.
Ciubitoru initiaza astfel, prezumtios, un perpetuum mobile…El se vrea primul… lemurian. CINE MOARE PRIMUL, ALA E!
Efectul acestor demersuri este cu raza medie spre mica actiune: intre noi, autorii si „fanii” si „snobii”…din debara, noi acestia care ne mentionam unii pe altii. A fost o lectura intima. Eu l-am „citit” pe Ciubi demult. Ca si desenator, am privit printre „linii”, oferindu-va aceasta perspectiva neobisnuita. 2. O alta lectura poate fi realizata si pe Forma. As spune doar atat: Forma este ceea ce vrea sa ingroape (Alexandru Ciubotariu, pe numele adevarat) in povestea asta! El este in acest moment pe o falsa culme; la jumatatea plana a drumului. Forma este acum o clona-himera. Un hibrid. Este un demers necesar pentru acest desenator care vrea sa povesteasca. Se adreseaza insa unei audiente restranse, cu noi, „copiii” batrani ai Benzii Desenate romanesti (alta himera draga!), un target suprarealist, o audienta sleita de atatea esecuri programate! Pentru altii, intamplatori privitori, inseamna mult mai putin. Habar n-am ce. Un esec cu staif. Maxim Felix
* nu Ciubotariu, pentru ca, el nu exista! (stie el de ce)

un review de Maxim pe forumul dreamworld/syndicart

16 ianuarie 2006

pisica patrata

pisica patrata pe this.ro

12 ianuarie 2006

povestea despre eu la carturesti

de vanzare la carturesti(langa cinema patria) 18 lei noi.

06 ianuarie 2006

7 dihanii si 5 aratari

un pachet de 12 postcard-uri realizate de 12 oameni talentati.
sunt sanse mari sa-l gasiti pe la carturesti si in alte locuri atent selectate....
revenim cu detalii