povestea despre eu in "ziarul de duminica"

Punctul şi lumea de dincolo


Un album(aş) de benzi desenate, admirabil imprimat şi machetat, cu preţ mare (18 lei), dar meritându-şi-l cu prisosinţă, câtă vreme nu este un volum destinat publicului larg, nu doreşte să facă prozelitism şi are pagini (inclusiv coperta cu manşete) tipărite în policromie, este "Povestea despre eu", cel de-al patrulea din seria Hardcomics a editurii cu acelaşi nume, "prima editură independentă de bandă desenată din România". Că este dirijat, precum întreaga colecţie, către "connaisseurs" şi că respiră aerul rarefiat al underground-ului, se poate pricepe şi din semnăturile de autor ale primelor două apariţii: Roman Tolici şi Matei Branea. Primul, un incandescent pictor şi grafician, straniu vizionar şi desăvârşit meseriaş, cu o prezenţă din ce în ce mai susţinută şi mediatizată pe simezele bucureştene, cel de-al doilea - părintele lui Omulan, un personaj iconoclast, cogitând strident şi porcos pe teme dintre cele mai profunde, prezent deja în sălile de expoziţie şi în memoria unui public care adoră ca idolii să-i fie excomunicaţi (una dintre excomunicări, ignară şi pripită, a fost oferită, cu ani în urmă, chiar în paginile ziarului nostru).
Să revenim însă la #4. Un album semnat de Alexandru Ciubotariu şi care, în afara aventurii titulare, mai conţine un "Extra Special Supliment", cu trei rămurele: o scurtă BD, "Atenţie Case!", la limita dintre haz şi angoasă, o alta şi mai scurtă, cu un oligo-scenariu semnat de Jean Lorin Sterian, şi, în sfârşit, o suită de excerpte grafice, probe de măiestrie stilistică şi de varietate expresivă ale lui Ciubi (Alexandru Ciubotariu), un artist căruia îi dorim să ne răsfeţe nu doar din paginile unor tipărituri, ci şi de la înălţimea unor simeze prestigioase. Scenariul poveştii principale ("Creatorul de BD"), scris la două mâini (graficianul & Eduard Pandele), este o amară artă poetică, nu atât isteaţă în sine, cât subtil acordată disponibilităţilor şi elanului grafic al desenatorului. Un soi de trambulină de cuvinte, măruntă în sine, dar care, îmbrăcată în grafismele îngândurate ale lui Ciubi, devine o rampă de lansare spre ceruri metafizice. Personajul principal (autorul de BD) primeşte vizita unui reporter (?), o apariţie efilată şi sumbră, care-i propune să alcătuiască împreună un material omagial. Autorul îşi trece în revistă opera: personajele debutului, bine-vândutul căţelandru albastru Zib, cel care a făcut gloria unui ziar central până în momentul în care a fost socotit indezirabil politic, şi mai ales, mai ales punctul, acea pată minusculă prezentă în toate planşele desenatorului, marasmul începutului şi sfârşitului, locul pe care autorul îşi pierdea mai mult timp căutându-l decât desenându-l. Intervievator şi intevievat îşi dau seama că opera, vai, este totuna cu viaţa autorului, nici mai mult, nici mai puţin, şi că punctul, fiinţa aceea mică şi neagră precum viitorul, în momentul în care este aflată, absoarbe totul în ea şi se transformă într-o uşă spre lumea de dincolo. Restul nu e decât tăcere desenată.

articol de Daniel Nicolescu aparut in ziarul de duminca(suplimentul de cultura al ziarului financiar) in numarul din 20 ianuarie 2006.